Prezentare generală
Această clădire istorică, situată în inima portului venețian din Chania, oferă oaspeților vederi excelente la mare, la vechiul port venețian și la oraș, beneficiind în același timp de toate facilitățile moderne. Clădirea, care și-a schimbat constant aspectul și spațiile de-a lungul anilor, exprimă nevoile și vremurile fiecărei epoci.
Hotelul este compus din 9 camere și suite unice, dispuse pe 3 etaje, oferind vederi spre mare sau spre străduțele pitorești ale orașului vechi și munți. Fiecare etaj are propriile sale caracteristici distinctive, reflectând elementele de construcție și fazele cronologice în care a fost creat, incluzând perioadele venețiană, otomană și greacă modernă. Spațiile au fost proiectate pentru a respecta elementele arhitecturale de bază ale clădirii, utilizând elemente originale precum tavane cu lambriuri din lemn, podele din lemn, uși clasice și pietre.
Împrejurimi
Clădirea, cu o istorie ce datează probabil din secolele XV-XVI, este amplasată strategic în portul venețian din Chania. Originea sa venețiană este evidențiată de scara monumentală a fațadei nordice, o scară arcuită din piatră, ornamentată, care include o fântână musulmană încorporată.
Camere & Facilități
Hotelul dispune de 9 camere și suite unice, fiecare etaj având caracteristici distincte și motive decorative care reflectă istoria clădirii. Materialele utilizate în construcție includ izolații ecologice și biologice, precum și vopsele minerale, fiind prietenoase cu mediul înconjurător și cu utilizatorii. Există posibilitatea de a combina camere pentru a satisface nevoile diverse ale călătorilor, iar etajul de pe acoperiș poate fi utilizat exclusiv.
Istoric
p>Istoria clădirii începe în secolele XV-XVI, când a fost construită de venețieni, prezentând bolți de piatră sculptată la parter și „Piano Nobile” la etaj. După ce orașul Chania a fost predat turcilor în 1645, clădirea a suferit diverse intervenții, iar în 1717, conform narațiunilor călătorului Tournefort, avea două etaje cu o pivniță, grajduri la parter, ziduri din pietre șlefuite la primul etaj, și o terasă deschisă, plantată cu flori. În 1932, Antonakakis a achiziționat-o, a reconstruit-o și a operat-o ca hotel sub numele „MINERVA” începând cu 1934, fiind unul dintre primele hoteluri din oraș. După 36 de ani de funcționare, s-a închis în 1970 și a fost folosită ca reședință privată.
